Istoric

Boierul Maxut este adus in tara de la Istanbul de catre Constantin Cantemir si cativa ani mai tarziu pus la conducerea colectiva Moldovei

Se pun hotarele mosiei de la Maxut de catre voda Mihai Racovita, la sud de targul Harlau

Constantin T. Ghika Deleni mosteneste mosia de la Maxut intinsa pe 1000 hectare, unde isi construieste o resedinta noua, izolata, situata in varful dealului, pe un teren denivelat. Fratele sau, Grigore T. Ghika Deleni mosteneste conacul parintesc din Deleni

Ghika Deleni aduce o echipa de arhitecti din Italia... Isi propune sa construiasca o resedinta impozanta, dar necostisitoare, confortabila si in acelasi timp functionala. O combinatie intre casa de vacanta si ferma, intrucat totul urma sa fie crescut, produs si recoltat pe domeniu

Se naste Adina Polizu, fiica lui Constantin Ghika-Deleni

Ghika Deleni aduce o echipa de arhitecti din Italia... Isi propune sa construiasca o resedinta impozanta, dar necostisitoare, confortabila si in acelasi timp functionala. O combinatie intre casa de vacanta si ferma, intrucat totul urma sa fie crescut, produs si recoltat pe domeniu

In 07 Februarie 1901 Alexandrina Polizu se casatoreste cu avocatul Nicolae Gr. Polizu-Micsunesti, seful baroului pe tara, taranist si prieten cu Iuliu Maniu. Astfel, conacul si mosia de la Maxut devin proprietate a familiei Polizu-Micsunesti.

Pe 2 Iulie 1904 se naste in Harlau Locotenentul aviator (r) Nicolae Polizu-Micsunesti A participat la 160 de misiuni, 52 de lupte aeriene si a obtinut 10 victorii omologate si una probabila. A fost unul din cei trei aviatori decorati cu Ordinul Mihai Viteazul în anul 1941

O eleganta trasura dusa de doi cai focosi ne duce acum in spre castelele, curtile fratilor Ghica, domnii Constantin Ghica, din Delenii lui Maxut, si Grigore Ghica din Delenii Cantacuzinilor. Casa celui dintai isi deschide toate ferestile asupra unei nesfirsiri de dealuri verzi, de vai aurite, care se opresc la o linie albastra ce samana cu fata marii indepartate. Trandafirii mari infloresc inca, zcei de brazi cu acele intunecate incurjura locuinta, apa imputinata de seceta tisneste din largul bazin ale carui lebede s-au adapostit intr-un ungher de racoare. Cu gesturile unui general in retragere, care ar fi si un mare magnat, d Constantin Ghica ne calauzeste prin potecile stralucitei gradini. N. Iorga, Romania cum era pana la 1918, II, Moldova si Dobrogea, colectia Biblioteca pentru toti, editura Minerva, 1972, Bucuresti, p 39

Pe timpul primul razboi Mondial si-a însotit sotul în refugiu în Moldova, activând ca sora de caritate în spitalele militare, activitate care a facut sa fie numita în popor „mama ranitilor”. In timpul refugiului, Regina Maria a vizita si mosia de la Maxut, insemnand acesta vizita in memoriile sale: Sosirea la Harlau, care este atat de plin de amintiri de razboi. […] primire calduroasa la gara. Sotii Polizu, tinerii Ghica-Deleni, generalul Zadic, oficialitati etc. (…) Restul zilei a fost petrecut mai mult sau mai putin la Macsut, unde ospitalitatea lor este cu adevarat moldoveneasca. Un pranz extraordinar, cu vinuri excelente […] Inapoi la Macsut, ca sa facem o plimbare prin vie si sa luam o cina devreme […]. Grupul a fost cat mai placut si mai vesel posibil si oamenii din Macsut erau deosebit de incantati

In aprilie 1944 trupele rusesti ocupa Tg Frumos, Harlaul si conacul, devastand cladirile si praduind vinul din pivnita. In vecinatatea conacului au facut un spital militar rusesc si un sediu de comandament la conac. Domeniul a fost eliberat abia in August 1944. Marturii ale satenilor amintesc de atrocitatile comise asupra pdoboabelor, bibliotecii si pieselor de mobilier. 24560 de volume apartinand familiei au fost arse, toate piesele de mobilier au fost fie distruse fie furate, peretii si usile au fost ponegriti, iar toate decoratiunile de arhitectura au fost aruncate.

Dupa razboi, conacul a fost sediu al securitatii, iar din 1948 dupa nationalizare a devenit sediul Gospodariei de Stat Maxut, suferind in continuare din cauza lipsei de ingrijire si furturilor.

Dupa lungi procese, mostenitoarea de drept Irina Ioana Riscutia reuseste sa obtina prin retrocedare mosia de la Maxut si Conacul, intr-un stadiu foarte avansat de degradare

Pe 11 Ianuarie 2006, conacul a fost introdus intr-un amplu process de renovare, ce a durat vreme de cinci ani. Procesul a fost inceput de IrinaIoana Riscutia, mostenitoarea de drept a conacului si a domeniului, ajutata fiind la fiecare pas de antreprenorul si vizionarul Constantin Stefanuca. Cei doi au adus la viata unul din putinele conace inca in picioare din Romania. Cele mai mici detalii au fost luate in considerare pentru ca cladirea si parcul sa fie readuse la forma initiala.

Website-ul conacului este pus in functiune si numerosi oaspeti din Romania si din strainatate isi doresc sa ii calce pragul datorita istoriei, frumusetii si sinceritatii domeniului, personalului si naturii inconjuratoare

Mostenitoarea de drept, doamna Irina Ioana Riscutia, isi da ultima suflare la mosia de la Maxut, unde a copilarit si unde si-a petrecut ultima parte a vietii.

Multumim pentru increderea acordata!